Ploaia

 Într-o zi pe negândite,
  
  Norii negri se adună,
  
  Sus în cer, e sfadă mare,
  
  Stropi de ploaie se sparg de geam
  
  Tună.
  
  
  
  Cu o forţă nevăzută,
  
  Vantu-ndoaie plopii-nalţi
  
  Fruntea frunzelor se-apleacă
  
  Sub a stropilor putere,
  
  Picături se sparg de geam
  
  Afară e furtună.
  
  
  
  Fulgerele despică cerul
  
  Pe căi ştiute, numai de ele,
  
  Stropi de ploaie se sparg de geam
  
  Iar ţigla de pe casă răsună.
  
  
  
  Pe cât de repede s-au adunat
  
  Pe-atât de repede, şi-au luat la revedere
  
  Norii negrii au plecat… 
   
  Sigur, va fi o revedere.